Am 21 de ani. Bineînțeles că Samurai Jack se numără printre desenele copilăriei mele. Am învățat pe de rost monologul (în engleză!) din deschiderea serialului înainte să învăț engleza, ce naiba! Iar după ce în sfârșit cineva în măsură să ia deciziile corespunzătoare a avut geniala idee de a dubla în română desenele date în fucking România, am fost și mai interesat de Samurai Jack. Mă uitam aproape în fiecare seară, cu sufletul la gură, sperând că episodul de atunci avea să fie acela în care samuraiul îl va învinge într-un final pe Aku, punând astfel capăt tuturor relelor din univers.
Totuși, să nu uităm că la vremea aia eram un țânc. Iar țâncii sunt impresionați de orice chestie ce implică lupte, bătăi, săbii, și un pletos în halat care taie roboți ca pe parizer. Și acuma îmi plac. Dar sincer să fiu, Samurai Jack e așaa un snorefest! De-abia mă pot uita la jumătate de episod acuma, că mă ia cu plictisu'. Și nu e pentru că am capacitatea de concentrare a unui leneș pe Adderall, care mă împiedică să savurez un fir narativ mai lent. Asta atâta timp cât lentoarea are și ea un rost. Scene de conversație din care mai aflăm câte ceva despre personaje, sau o pauză pentru întețirea tensiunii; acestea sunt două exemple de motive întemeiate pentru care să nu ai în povestea ta o gălăgie de pac-pac-uri, aruncări, sărituri și lovituri. E good pacing, e bun gust. Până la urmă, dacă filmul tău este inundat de scene de acțiune, ele își vor pierde din intensitate pe măsură ce publicul se obișnuiește cu cadența.
Din păcate Samurai Jack folosește un ritm lent în cel mai prost mod posibil. De cele mai multe ori scenele fără lupte se întind de parcă ar fi fost puse într-un dispozitiv de tortură din epoca medievală. Până și scenele de acțiune sunt lente. E ca și cum episoadele se chinuie să umple intervalul de timp alocat. Nesatisfăcător. Nu-i înțeleg pe fanii serialului. Nu cred că a fost printre cele mai faine desene din vremea lui. Da, premisa e faină, structura episoadelor la fel, dar e prea plictisitor. Nu-mi pasă că a fost anulat, și nu-mi umplu chiloții auzind de revenirea lui.
Cu toate astea, mă bucur că revine. Pentru că în ochii mei, Samurai Jack cel vechi lasă de dorit. Da, e mai bun decât multe altele din trecut și prezent, dar a nu fi un căcat sinistru e, în cel mai bun caz, pragul minim de competență, nu o realizare. E ca și cum ai spune că un om cu IQ de 90 e genial pentru că nu îl are de 75. Nu ești un geniu dacă frizezi limita inferioară a mediocrității. Dar tocmai de aceea sunt șanse mari ca noul Samurai Jack să-mi placă mai mult. Pentru că s-ar putea ca ăștia care îl fac acuma să-i impună un ritm măcar tolerabil. Și pentru asta mă declar precaut, dar optimist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu