Nu trece zi de când au început protestele împotriva guvernului GrinDragnea și ale măgăriilor pe care le fac ăi’ dintr-ânsul fără să văd postat pe Facebook o mânuță de live-uri, ba de la oameni care se duc acolo și mi-s în lista de prieteni, ba de la pagini oficiale ale unui ziar sau reviste on-line. Am încercat să mă uit la câteva, să nu le ponegresc fără ca măcar să fac un minim de documentare.
Avem imagini de care ar râde și o cameră de filmat de pe vremea lui Charlie Chaplin, zgomot de vuvuzele, ocazional întrerupt cu reticență taciturnă, să facă loc scandărilor, și o mulțime de oameni cu pancarde, care obstrucționează peisajul. Cam ce-ai vedea și auzi dacă ai ieși efectiv la proteste, doar că de calitate mai proastă, și din confortul propriei locuințe.
Din păcate, mai avem cale lungă până să trimitem drone în oraș, care să proiecteze holograme cu noi manifestându-ne insatisfacția via Skype. Așa că vizualizarea unui live cu protestele este un sacrificiu zadarnic de timp și neuroni. Sunt curios cine se uită la așa ceva. Aș vrea să stau de vorbă cu asemenea persoane, să văd ce le motivează, care consideră că este rostul lor în viață... Dar probabil (sper) că nu există.
Cei care postează live-uri la proteste, pe de altă parte, știu că există, că le-am văzut postările, și cu unii am și schimbat două vorbe în Extranet. Și mă întreb de ce oare fac asta. Da, sunt niște narcisiști care vor să arate cunoscuților că „le pasă”. Și-i înțeleg; cu toții simțim uneori nevoia să ne batem singuri pe umăr din te miri ce motive. Eu când în sfârșit pun hainele la spălat, alții când ies în stradă. E ceva complet firesc. Te umple de iluzia că existența ta contează pentru cineva, chiar dacă acel cineva de cele mai multe ori este propria persoană.
Dar nu mai bine-ți faci un selfie cu păncărduța ta pe care scrie „Duie Mragnea”, ca oamenii normali? Că nici dracu’ nu se uită la un videoclip de două minute, când mesajul se înțelege din imaginea still a videoclipului!
Din păcate, mai avem cale lungă până să trimitem drone în oraș, care să proiecteze holograme cu noi manifestându-ne insatisfacția via Skype. Așa că vizualizarea unui live cu protestele este un sacrificiu zadarnic de timp și neuroni. Sunt curios cine se uită la așa ceva. Aș vrea să stau de vorbă cu asemenea persoane, să văd ce le motivează, care consideră că este rostul lor în viață... Dar probabil (sper) că nu există.
Cei care postează live-uri la proteste, pe de altă parte, știu că există, că le-am văzut postările, și cu unii am și schimbat două vorbe în Extranet. Și mă întreb de ce oare fac asta. Da, sunt niște narcisiști care vor să arate cunoscuților că „le pasă”. Și-i înțeleg; cu toții simțim uneori nevoia să ne batem singuri pe umăr din te miri ce motive. Eu când în sfârșit pun hainele la spălat, alții când ies în stradă. E ceva complet firesc. Te umple de iluzia că existența ta contează pentru cineva, chiar dacă acel cineva de cele mai multe ori este propria persoană.
Dar nu mai bine-ți faci un selfie cu păncărduța ta pe care scrie „Duie Mragnea”, ca oamenii normali? Că nici dracu’ nu se uită la un videoclip de două minute, când mesajul se înțelege din imaginea still a videoclipului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu