Știu că se tot vorbește de un mecanism la nivelul minții subconștiente, care te îndeamnă să „mai bagi o dată”, că oamenii cred că au un sistem prin care fentează mașinile sau dealerii, și fel de fel de alte justificări, dar pur și simplu nu rezonam, măcar intelectual dacă nu emoțional, cu oameni de această condiție. Pentru mine era un simplu raționament cauză-efect: pariurile îți distrug viața, nu mai paria. Nu-ți mai pierde banii. Cum mama dracului să ajungi într-un așa hal să-ți pierzi casa, mașina și nevasta, și să te caute recuperatorii, pentru că nu ești în stare să te oprești din a-ți da metaforic foc la bani? Cum să nu realizezi că jocurile de noroc sunt o metodă de îmbogățire superlativ de proastă?
Și dacă ar fi să recunosc că bieții oameni habar n-au ce-i aia statistică, și nu știu ei că ai șanse mai mari să mori în timp ce completezi un bilet la lotto decât să câștigi la lotto. Dar omule, nu poți și tu să concluzionezi că, din moment ce până acum ai pierdut mai mult decât ai câștigat la chestiile astea, n-ai niciun motiv să crezi că lucrurile or să se schimbe? Adică bășina asta intelectuală este, caracteristic unei bășini intelectuale, în general, moartea credibilității, dar în cazul ăsta te previne să intri în căcat, nu vezi?! Sau dacă ești mai superstițios de felul tău, recunoaște că n-ai dracului noroc! Poate alții câștigă, dar la tine pur și simplu nu merge șandramaua. Mentalitatea aia de țăran analfabet retard funcțional e croită să te apere de pariuri, dar văd că tu insiști să te autodistrugi. Normal că n-are cum să-mi pară rău de tine!
Acestea le gândeam eu în timp ce mâncam un Kinder Surprise, după care am deschis gălbenușul să desopăr o jucărie de căcat, ca de fiecare dată. Pe lângă divinul gust de ciocolată Kinder, brusc se revărsă o picătură amară de ironie pe papilele-mi gustative. Într-adevăr, eu când mănânc un ou Kinder bag la pariuri. Și, apropo, așa fac și copiii tăi! Kinder Surprise este primul pas către pierderea nopților, salariilor și împrumuturilor în fața aparatului de păcănele, sportul național al României!
Pentru că fiecare ou îți oferă posibilități nemărginite. Precum pisica lui Schrödinger, surprizele dintr-un Kinder sunt într-o superpoziție; ar putea fi orice în carcasa galbenă, până când o deschizi; atunci superpoziția intră în colaps, iar posibilitățile de jucării devin o singură jucărie concretă. Care, spre deosebire de pisica lui Schrödinger, va fi întotdeauna de căcat. Știu că va fi de căcat, nu am nicio speranță că de data asta o să primesc ceva interesant (apropo, să nu luați Kindere de fete, că surprizele dintr-însele sunt și mai cretine). Dar tot îmi iau ouă Kinder, în loc să mă învăț minte și să-mi iau pur și simplu ciocolată Kinder, dacă-mi place atât de mult.
De ce? Nu sunt sigur, probabil e sentimentul acela că descoperi ceva nou. În orice caz, de atunci am înțeles cum stă treaba cu dependența de jocuri de noroc. E ca obsesia mea cu ouăle Kinder, doar că mai scumpă și pe o scară mult mai largă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu