Matrix--Paradoxul remake-urilor

Cum zboară timpul. The Matrix a apărut în 1999, și dacă te uiți acuma la el o să vezi că asta-i cea mai evidentă caracteristică. Însăși aura filmului este în așa fel încât o să-ți facă ecranul pe care îl proiectezi să se transforme într-o frumusețe de monitor cu tub catodic. Oricum, multe s-au întâmplat de când a apărut filmul. Niște continuări pe care nu le-am văzut și de care nu-s interesat. Atentatele de la 11 septembrie. Frații care au scris și regizat filmul au devenit surori. Îți vine să crezi că nu au trecut nici 20 de ani? Incredibil!

Dar iată că fabrica de filme de la Hollywood plănuiește să refacă seria Matrix. La vremuri noi, filme noi, dar cu aceeași idee. Bineînțeles că internetul a făcut urât când a auzit de chestia asta. Pentru cititorii din viitor, este necesar de știut că într-o vreme se refăceau serii de filme pe bandă rulantă; filmele noi sugeau pula, pentru că nu aveau „sufletul” celor vechi. Astfel societatea de azi este foarte reticentă când vine vorba de remake-uri sau reboot-uri sau cum dracu' li se zice. De unde și atâta recalcitranță pe Internet.

Am înțeles, lumea nu vrea un alt Matrix. Dar știi care-i faza? Idioții de ei tot or să se uite la Matrix când îl relansează ăștia. Iar acesta este paradoxul remake-urilor. Nu ne place că se toarnă o reiterație a unui film care ne-a plăcut (sau nu) când l-am văzut original. Dar tot mergem să-l vedem, ca să putem să spunem cât de de căcat a fost experiența. Este un lucru stupid pe care oamenii se pare că-l fac. Dau bani pe filme pe care nici nu vor să le vadă, după care fie urlă cât de proaste-s filmele și înjură studio-urile care le-au făcut, fie încearcă să vadă jumătatea plină a paharului ca să-și justifice investiția.

Nici n-am chef să mă iau de ei. Probabil dacă îmi pun mintea la bătaie umplu o pagină cu cât de cretină poate fi marea masă, cum încă ne ghidăm după tactici de supraviețuire care nu mai sunt valabile de dinaintea epocii medievale, cum unii oameni de-a dreptul intenționat fac lucruri care nu le plac și pe care îi enervează etc. Dar am să spun doar că, deși nu sunt de părere că trăim într-o meritocrație (indiferent de țară), unii oameni chiar își merită soarta. Cum ar fi ăștia care-s împotriva noului Matrix, dar o să-l vadă oricum. Fiecare an pierdut din speranța voastră de viață din cauza nervilor pe care îi aveți din cauza asta nu este baș pierdut. Este luat de karma, pentru că meritați să trăiți mai puțin.