Nu suntem decât bieți oameni. Ne place confortul. Îl râvnim cu orice preț, fie și al sănătății noastre. Suntem în stare să aruncăm pe fereastră nopți întregi de somn pentru câteva ore în plus de navigat aiurea pe internet; nu ne odihnim, dar măcar nu învățăm pentru examene. Asta n-ar fi prea confortabil. Sunt student în sesiune, știu despre ce vorbesc.
Confortul prezent este cel mai mare dușman al viitorului nostru. De ce să schimbăm ceva ce deja avem cu ceva ce în momentul de față nu avem? Această miopie intelectuală este motivul pentru care nu putem avea lucruri frumoase, motivul pentru care suntem complet orbi la otrava ce se află la îndemâna noastră și pe care o ingerăm zi de zi cu cea mai mare plăcere.
Vorbesc, nu că majoritatea ar avea cum să știe, de monoxidul dihidrogenat, sau acidul dioxihidic. Exact, acid! Deși nu topește orice obiect cu care intră în contact, așa cum ne-au obișnuit desenele animate cu acizii, compoziția sa chimică nu lasă urmă de tăgadă. Acidul dioxihidric se află predominant în apa pe care noi, în nesfârșita noastră naivitate voluntară, din râvnă la confort și tragica neputință de a vedea goliciunea împăratului din poveste, o considerăm potabilă.
Exact, acidul dioxihidric se află în însăși apa pe care noi o bem, în care ne spălăm și ne botezăm copiii, iar datorită incursiunilor corporațiilor farmaceutice, a otrăvit până și râurile, izvoarele și oceanele care au fost asociate de când lumea cu forța nestăvilită și imoabilă a naturii. Ei bine, se pare că oamenii au câștigat lupta cu natura, o luptă unilaterală, căci natura n-a avut niciodată în gând să-și mătrășească proprii copii, chiar și când ei o mutilează fără milă.
Iar de data asta s-a mers prea departe. Introducând monoxid dihidrogenat în apă ne-am pecetluit soarta, căci toți oamenii care beau o picătură de apă infestată, sau fac baie în așa ceva, sau inhalează aburi de monoxid dihidrogenat mor! Fiind alcătuit, așa cum arată numele, din hidrogen, un gaz inert ce provoacă stări euforice și previne panica, și oxigen, un element reactiv și prevalent în arderi și rugină, apa ce noi o vedeam dătătoare de viață, acuma ne ruginește pe interior fără ca măcar să simțim că ceva este în neregulă!
Știu că probabil cititorii se așteaptă acuma să vin cu soluții. Acesta este cursul firesc al articolelor de pe internet care avertizează populația naivă de pericole evidente dacă nu ești prost. Uite ce ne amenință existența, uite ce putem face în legătură cu asta. Hai că nu-i dracul așa negru. Din păcate, de data asta dracul e mai negru ca oricând. Dacă ai conexiune la internet, trăiești într-o țară mai mult sau mai puțin dezvoltată, atinsă de expertiza neprevăzătoare a așa-zișilor oameni de știință și samavolnicia corporațiilor farmaceutice, iar orice sursă de apă accesibilă ție este infestată de monoxid dihidrogenat. Dacă nu ai conexiune la internet, sau măcar curent electric, probabil nu ai nici surse de apă adecvate, și o să mori deshidratat. Îmi pare foarte rău, dar soluțiile sunt inaccesibile pentru oamenii mici și simpli, cu interesele speciei și spiritului nostru în inimă.
Acesta este produsul cumulativ al neglijenței noastre! Acesta este tragicul sfârșit al unor indivizi care s-au complăcut în propriul confort prea mult ca să fie atenți la școală când s-a predat așa ceva la ora de chimie, și care au stăruit în neștiință până când asta le-a adus sfârșitul. Sper doar că soarta va fi mai blândă cu viețuitoarele care ne vor călca pe urme...
Confortul prezent este cel mai mare dușman al viitorului nostru. De ce să schimbăm ceva ce deja avem cu ceva ce în momentul de față nu avem? Această miopie intelectuală este motivul pentru care nu putem avea lucruri frumoase, motivul pentru care suntem complet orbi la otrava ce se află la îndemâna noastră și pe care o ingerăm zi de zi cu cea mai mare plăcere.
Vorbesc, nu că majoritatea ar avea cum să știe, de monoxidul dihidrogenat, sau acidul dioxihidic. Exact, acid! Deși nu topește orice obiect cu care intră în contact, așa cum ne-au obișnuit desenele animate cu acizii, compoziția sa chimică nu lasă urmă de tăgadă. Acidul dioxihidric se află predominant în apa pe care noi, în nesfârșita noastră naivitate voluntară, din râvnă la confort și tragica neputință de a vedea goliciunea împăratului din poveste, o considerăm potabilă.
Exact, acidul dioxihidric se află în însăși apa pe care noi o bem, în care ne spălăm și ne botezăm copiii, iar datorită incursiunilor corporațiilor farmaceutice, a otrăvit până și râurile, izvoarele și oceanele care au fost asociate de când lumea cu forța nestăvilită și imoabilă a naturii. Ei bine, se pare că oamenii au câștigat lupta cu natura, o luptă unilaterală, căci natura n-a avut niciodată în gând să-și mătrășească proprii copii, chiar și când ei o mutilează fără milă.
Iar de data asta s-a mers prea departe. Introducând monoxid dihidrogenat în apă ne-am pecetluit soarta, căci toți oamenii care beau o picătură de apă infestată, sau fac baie în așa ceva, sau inhalează aburi de monoxid dihidrogenat mor! Fiind alcătuit, așa cum arată numele, din hidrogen, un gaz inert ce provoacă stări euforice și previne panica, și oxigen, un element reactiv și prevalent în arderi și rugină, apa ce noi o vedeam dătătoare de viață, acuma ne ruginește pe interior fără ca măcar să simțim că ceva este în neregulă!
Știu că probabil cititorii se așteaptă acuma să vin cu soluții. Acesta este cursul firesc al articolelor de pe internet care avertizează populația naivă de pericole evidente dacă nu ești prost. Uite ce ne amenință existența, uite ce putem face în legătură cu asta. Hai că nu-i dracul așa negru. Din păcate, de data asta dracul e mai negru ca oricând. Dacă ai conexiune la internet, trăiești într-o țară mai mult sau mai puțin dezvoltată, atinsă de expertiza neprevăzătoare a așa-zișilor oameni de știință și samavolnicia corporațiilor farmaceutice, iar orice sursă de apă accesibilă ție este infestată de monoxid dihidrogenat. Dacă nu ai conexiune la internet, sau măcar curent electric, probabil nu ai nici surse de apă adecvate, și o să mori deshidratat. Îmi pare foarte rău, dar soluțiile sunt inaccesibile pentru oamenii mici și simpli, cu interesele speciei și spiritului nostru în inimă.
Acesta este produsul cumulativ al neglijenței noastre! Acesta este tragicul sfârșit al unor indivizi care s-au complăcut în propriul confort prea mult ca să fie atenți la școală când s-a predat așa ceva la ora de chimie, și care au stăruit în neștiință până când asta le-a adus sfârșitul. Sper doar că soarta va fi mai blândă cu viețuitoarele care ne vor călca pe urme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu